- turbãríe
- s. f., art. turbãría, g.-d. art. turbãríei; pl. turbãríi, art. turbãríile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
turbărie — TURBĂRÍE, turbării, s.f. Regiune (mlăştinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. ărie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 turbăríe s. f., art., turbăría, g. d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríile … Dicționar Român
sfagno — SFAGN(O) elem. turbărie, muşchi . (< fr. sphagn/o/ , cf. gr. sphagnos) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
turbieră — turbiéră s. f., g. d. art. turbiérei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TURBIÉRĂ s. f. mlaştină în care s a acumulat un strat de turbă; turbărie. (< fr. tourbière) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
turbă — TÚRBĂ1, turbe, s.f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parţială a unor resturi de plante de mlaştină şi folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 TÚRBĂ2, turbe, s.f.… … Dicționar Român